Cum?

Boala care spune o poveste
Un pacient cu depresie acuza tot felul de dureri, somatizand. O femeie la menopauza descopera ca are cancer la san chiar dupa ce fiica ei a emigrat pe neasteptate. Un pacient alcoolic cade si-si rupe piciorul, extinzandu-si starea de dependenta si catre un ingrijitor. Toti acestia au nevoie de mult mai mult decat de lucrul pentru care cred ca au venit la medic.

Abordarea jungiana a psihosomaticii cauta ruptura in intalnirea mintii cu corpul, in individuare. Un semn, un simptom sau o boala sunt vazute intotdeauna ca incercari ale sinelui de a se exprima, de a comunica. Astfel, "divinul se manifesta ca nevroze ale stomacului, colonului sau rinichilor, tulburari in special la nivelul regiunilor inferioare. Zeii au adormit si se mai agita doar la nivelul intestinelor pamantului". In termeni psihologici, putem spune ca zeii sunt reprezentari imaginative, precum continuturile arhetipale ale inconstientului, si o intelegere a acestora, precum si libertatea lor de expresie devine pentru om o sarcina urgenta. Atat pentru omul care sufera, cat si pentru omul in alb care-si propune sa aduca vindecare.
Complianta, minte si suflet
Intalnire dintre medic si pacient, o comunicare pe multiple planuri constiente si inconstiente. Transfer si contratansfer Complianta tine nu doar de minte, ci si de suflet, de emotiile si complexele ascunse, atat ale pacientului, cat si ale medicului. Relatia este un dialog care necesita doi parteneri. Medicul si pacientul stau unul in fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar si pacientul are. (parafrazare apud Jung. Amintiri. Vise. Reflectii).

Sa ne imaginam un medic care are de tratat un pacient alcoolic - acesta pare delasator, indiferent la indicatiile medicului, caruia nu-i ramane de facut decat sa asiste neputincios la degradarea pacientului, simtind frustrare si insatisfactie profesionala. Acum sa ne imaginam ca acelasi medic trebuie sa trateze un prieten, si, din dorinta de a nu-l supune unor proceduri neplacute, sare peste o etapa importanta a ingrijirii, supunandu-si prietenul-pacient la un mare risc. Intre aceste doua extreme, exista nenumarate planuri, constiente si inconstiente, pe care se desfasoara relatia medic-pacient, si de care tin atat complianta pacientului, cat si gradul de satisfactie si implinire al omului in alb. Tema compliantei abordeaza aceste planuri complexe, inclusiv fenomenelor de transfer si contratransfer, tratate prin aplicatii si discutii.
Exersarea empatiei
Exersarea empatiei - fata de sine insusi si fata de pacienti, colegi, colaboratori. Iarta, accepta, intelege. Clarificarea valorilor – ce este important pentru mine, ce ma defineste drept un om si un profesionist bun. Empatia are multe acceptiuni si definitii, printre care "sa-ti pese de ceilalti" si "sa vrei sa-i ajuti". Exact ceea ce stim cu totii, de mici, ca fac doctorii.

Insa pentru a fi cu adevarat utila si pozitiva, empatia trebuie sa functioneze impartial, la ambele capete, un medic trebuind sa gaseasca echilibrul intre grija fata de ceilalti si grija fata de sine. Astfel, prin aceasta tema ne vom ocupa de tehnici si exercitii pentru dezvoltarea empatiei fata de sine insusi si pacienti. Tehnicile de clarificare a valorilor actioneaza pe doua directii: prin aprofundarea autocunoasterii se asigura o baza solida pentru perceperea si intelegerea comportamentelor, emotiilor si atitudinilor celorlalti, iar prin interactiunile dintre participanti se extind capacitatile acestora de a stabili relatii empatice si de a resimti compasiune, calitati deosebit de importante pentru oamenii din spatele halatelor albe.
Medicul in fata pacientului aflat in stadiul terminal
Medicul in fata pacientului aflat in stadiul terminal, adult & copil. Medicul care se intalneste cu moartea si stadiile psihice de reactie la diagnosticul / prognosticul terminal.

Atunci cand pacientul isi traieste ultimele clipe, doctorul nu mai are ce sa faca, din punct de vedere medical. Insa pentru omul din spatele halatului alb, atunci incepe cea mai dificila misiune. De aceea, vom vorbi despre medic in fata pacientului aflat in stadiul terminal (adult & copil) precum si despre intalnirea cu moartea si stadiile psihice de reactie la diagnosticul / prognosticul terminal (aplicatie si discutii).

Pentru medic si echipa medicala, dar si pentru apartinatori, ne referim la conditia defensiva de distantare, de escamotare, de negare care, de cele mai multe ori apare odata cu sentimentul de neputinta profesionala si teama pe care il au cei care nu pot si nu stiu cum sa insoteasca perioada ultima de viata a celui de aproape. Dinamica acestui proces de aparare se manifesta si in psihicul pacientului si adesea poate conduce la negare, manie, nevoie de a negocia absurd, depresie invadatoare si poate, intr-un final fericit, impacare. Aceasta din urma poate fi urmarita constient de catre medic. Elisabeth Kubler-Ross vorbeste despre o "adevarata arta" a impartasirii celei mai grele vesti. Atrage atentia asupra cadrului de intimitate si a sentimentului de compasiune "care a contat mai mult decat tragedia imediata reprezentata de veste", alaturi de exprimarea unei "gene de speranta, chiar si in cazurile cele mai avansate".
Paradigma vindecatorului ranit
Relatia complexa "vindecator" - "ranit". Putere si dependenta versus alianta si activarea vindecarii interioare. Centaurul Chiron este vindecatorul care nu se poate ajuta tocmai pe sine. Este expresia, in varianta mitologiei grecesti si in varianta medicala, a mai celebrului pantofar fara pantofi. Acest arhetip al ajutatorului care nu se poate ajuta singur este, ca orice arhetip, o potentialitate innascuta de comportament. Pentru ca oamenii reactioneaza arhetipal la situatii constante, ce apar recurent, multi dintre noi cunoastem bine, sau chiar suntem asemenea lui Chiron, vindecatorul ranit. Insa, oricare ar fi aceasta rana, ne propunem ca la acest atelier sa discutam despre relatia complexa "vindecator" – "ranit". Despre putere si dependenta versus alianta si activarea vindecarii interioare. Despre povestea fiecarui medic, despre ipostazele de vindecator si de ranit si insight-urile dobandite din aceasta calatorie a eroului, insight-uri care, odata intelese, pot ajunge sa ghideze si sa hraneasca menirea fiecarui om in alb. (aplicatie si discutii).
Problema satisfactiei si recunoasterii
Problema satisfactiei si recunoasterii si impactul asupra relatiei pacient-medic (transferul si contratransferul). Ce ramane "neplatit" in relatia medic pacient? Cum rezolvam situatiile in care omul in halat alb simte ca nu primeste inapoi pe masura muncii depuse? Cand recompensa insemna cumulul optim dintre retributie/plata, recunoastere si satisfactie. Ne propunem sa analizam perspective prin care sa aducem echilibru in relatia "dat" – "primit" pentru omul in alb si sa stabilim care este ponderea sanatoasa in acest raport. Ce rol are pacientul si cat sau ce poate el sa "ofere"; ce rol are colectivul si ce anume este corect sa asteptam in schimb; ce are la indemana omul pentru a manageria aceasta situatie.
Rezilienta psihica
Rezilienta psihica versus bolnavul care nu se vindeca. Lipsa de cooperare, de reactie, de participare. Vinovatie si negare.

In cartea "How Doctors Think", dr. Jerome Groopman arata cum pacientii cu cele mai mari probleme sunt si cei mai putin placuti de medici. O categorie importanta dintre acesti pacienti sunt cei care nu urmeaza indicatiile, dandu-le medicilor senzatia frustranta ca isi irosesc timpul si harul. In fapt, acesti pacienti sunt lipsiti de rezilienta psihica.

Rezilienta se refera in psihologie la capacitatea oamenilor de a face fata stresului si catastrofei, precum si abilitatii de a reveni la homeostazie dupa dezechilibru, capacitatea unui individ sa reziste stresorilor si sa nu manifeste o disfunctie psihologica de tipul bolii mentale sau unei dispozitii negative persistente; este definita in termenii capacitatii unei persoane de a evita psihopatologia in ciuda circumstantelor dificile.
Aceasta tema abordeaza rezilienta psihica versus bolnavul care nu se vindeca, care nu coopereaza. Vom vorbi despre trecerea de la "factori protectori" spre "procese protectoare" si rolul acestora in rezilienta, despre felul in care apare si evolueaza rezilienta de la copilarie la varsta adulta precum si despre vinovatie si negare, cautand mecanismele prin care oamenii in alb isi pot ajuta chiar si pacientii mai putin preferati sa manifeste mai multa rezilienta.
Criza varstei de mijloc
Criza varstei de mijloc (middle age crisis), metafora fluturelui si semnificatia mijlocului vietii, profesional si personal. Schimbare & transformare.

Dintr-un sondaj despre burnout-ul la medici, facut in SUA in 2015, reiese ca cei mai afectati de acest fenomen sunt oamenii in alb aflati la varsta de mijloc. Dintre acestia, mai mult de jumatate au raportat epuizare. La o prima vedere, acest fenomen pare sa coincida cu criza varstei de mijloc – si nu este intamplator faptul ca Jung a fost printre primii specialisti care a discutat despre aceasta criza.

Dupa Jung, identitatea in forma sa profund semnificativa se formeaza abia in a doua parte a vietii. Identitatea aceasta este inradacinata in ceea ce Jung numeste Sine, mai degraba decat in structurile timpurii psihosociale care au fost pana acum asumate de dragul adaptarii si acomodarii. Transformarea de la mijlocul vietii (exprimata prin metafora fluturelui) nu este legata de idealizare, de ceea ce noi insine selectam, ci de ceea ce suntem selectati a fi de catre destinul personal, de sensul revelat al vietii personale. Iar destinul joaca un rol important in cazul doctorilor. Practicand o meserie de vocatie, si inca una cu infinite implicatii la nivel personal, dar si la nivelul relatiei cu celalalt, cu pacientul, omul in alb traieste cu multa greutate aceasta metafora a fluturelui, a transformarii, in care aspectul personal si profesional se impletesc foarte strans. Si merita sa o inteleaga deplin (aplicatii si discutii).

Exista foarte multe campanii si produse care se adreseaza medicilor. Noi ne propunem sa atingem insa un public mult mai putin luat in cosiderare: oamenii din spatele halatelor albe. Pentru acesti oameni, pentru dilemele si problemele lor omenesti, am cautat temele care sa-i ajute sa se inteleaga, accepte si vindece pe sine mai bine.